Vasile Stănescu, Spaţiul public. Gestionare şi comunicare…, Editura Universul Juridic, 2012, 286 p., ISBN 978-973-127-696-0.
Lucrarea domnului academician Vasile Stănescu, apărută în condiţii grafice şi tipografice excelente la Editura Universul Juridic abordează o temă actuală şi necesară pentru spaţiul intelectual românesc: spaţiul public. Această entitate „cu o identitate în acelaşi timp concretă, mobilă, fluctuantă, imaginară şi subiectivă”, care prezintă două componente – „materială, fizică” şi „cultural-spirituală” – este privită cronologic, încă din germenii săi (cum se exprimă autorul în primul capitol) şi este analizată în aspectele esenţiale care o configurează. Astfel, sunt analizate condiţiile spaţiului public, mijloacele, modalităţile şi instituţiile publice de acţiune socială, participanţii – dezbatere prelungită în ultimul capitol („câteva probleme de interes actual”) – care se situează la confluenţa cercetărilor autorului în materia globalizării cu tema abordată în prezentul volum.
În capitolul dedicat definirii spaţiului public, sunt analizate exemple din domenii diferite (arhitectura şi urbanistica, mass media, educaţia şi entităţile economico-juridice) este analizat (şi disociat) interesul public/comun – ca element component al spaţiului public, rolul puterii politice în configurarea oficială a spaţiului public. „Deasupra tuturor componentelor care constituie spaţiul public se impun componentele politică, juridică şi economică”. Ne reţine atenţia componenta „juridică”, care de fapt are un rol esenţial în delimitarea spaţiului public întrucât îl legitimează. În această epocă majoritatea dezbaterilor se referă la ceea-ce-nu-este-public (un exemplu particular îl constituie jurisprudenţa instanţelor europene în privinţa protecţia vieţii private sau mai general ansamblul de drepturi protejate prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale); în consecinţă dezbaterea privind spaţiul public pare să interese doar autorităţile/politicienii/formatorii de opinii, însă, este remarcabil faptul că spaţiul public este el însuşi un drept fundamental, aşadar, un drept care interesează nu doar decidenţii ci orice persoană preocupată de drepturile sale. Concluziile acestui capitol se pot constitui în elemente pentru dezvoltarea unor noi cercetări: definirea paradigmatică a spaţiului public (imposibilitatea unei asemenea definiri, în viziunea autorului), acţiunea factorilor externi spaţiului public, efectele desprinderii unui segment din suveranitatea statului asupra spaţiului public şi solidaritatea la nivel global. În privinţa factorilor externi asupra spaţiului public, autorul discută influenţa societăţilor multinaţionale (sau grupurilor de societăţi) şi, având în vedere unele statistici, din care reiese faptul că peste 90% din profitul total al societăţilor comerciale din România este realizat de grupuri de societăţi străine, nu ar putea fi evitată şi discuţia despre influenţa acestora, nu numai economică, dar şi din punctul de vedere al culturii şi civilizaţiei (mod de organizare, juridic) precum şi impactul asupra statului. Cu referire la suveranitatea/competenţele statelor/Uniunii Europene, discuţia într-adevăr se reflectă atât în privinţa spaţiului public naţional/internaţional/unional, dar şi mai departe, în privinţa susţinerii unuia dintre tipurile de spaţii amintite în momentul în care intră în coliziune: grupurile de interes şi de lobby sunt aici determinante, ceea ce ne duce din nou într-o zonă gri a controlului public asupra intereselor susţinute în spaţiul public.
Condiţiile spaţiului public sunt edificate pe un set de principii şi valori şi sunt analizate de autor în datele esenţiale: democraţia, statul de drept (ca primat al dreptului), pluralismul şi comunicarea. Toate acestea sunt puse în context – naţional şi european –, al Uniunii Europene, în principal; ar fi interesant de discutat, – în cadrul unor cercetări realizate în prelungirea temei cărţii – adoptarea recentului Tratat privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare şi rolul spaţiului public naţional/european.
Mijloacele, modalităţile şi instituţiile publice de acţiune socială sunt decelate în capitolul cel mai întins şi cel mai tehnic la volumului, în care autorul radiografiază punerea în practică a spaţiului public, elementele legitime de punere în valoare a acestuia. În privinţa mijloacelor de acţiune socială autorul are în vedere dezbaterile publice şi dialogul social, opinia publică, mentalitatea publică şi agenda publică, precum şi sondajele de opinie şi statistica. În legătură cu modalităţile de acţiune socială, autorul identifică 8 elemente (competiţia, negocierea ş.a.), fiecare modalitate fiind analizată pe larg. Fără a enumera instituţiile publice de acţiune socială, examinate de către autor, remarcăm faptul că toate acestea creează ele însele nu numai un spaţiu public al lor, dar au şi autoritatea definirii spaţiului public (de exemplu, Curtea Constituţională).
Esenţial pentru întregul volum este capitolul dedicat participanţilor la spaţiul public, în care se află statul ca „gestionar” al spaţiului public (cu discuţii pertinente referitoare la erodarea obiectivă a suveranităţii), componenta economică a spaţiului public – piaţa, societatea civilă şi componente asociative fundamentale (de tipul sindicatelor). Capitolul este de referinţă întrucât indică în mod obiectiv ca direct deţinător al „gestiunii” statul şi nu alte entităţi (economice, politice) sau organizaţii (regionale sau mondiale). În consecinţă, crearea unui spaţiu public european este o chestiune încă discutabilă care ar putea, de exemplu, în cadrul mărginit dezbaterii juridice, să pornească de la analiza unei ordini publice europene conturate în jurisprudenţa instanţelor Uniunii Europene.
Bibliografia volumului constituie în acelaşi timp şi un sistem de referinţe necesare pentru subiectul discutat; cartea se adresează tuturor acelora care au puterea de decizie, chiar şi într-un microspaţiu public, precum şi tuturor celor interesaţi de starea actuală a civilizaţiei.
Prof. univ. dr. Mihai Şandru
Material publicat in revista „Palatul de justitie”, nr. 2/2012. Volumul a fost lansat in Amfiteatrul Bibliotecii Academiei Române, 20 martie 2012.